Și dacă definiția celor mai simple emoții, cum ar fi iubirea, ura sau tristețea, nu ar fi universală?
Un studiu efectuat la Chapel Hill, de experți în psihologie din cadrul Universității Carolina de Nord, în colaborare cu oameni de știință din cadrul Institutului Max Planck și din cadrul Universității Naționale a Australiei, a efectuat cercetări asupra modelelor lingvistice ale unui număr de 2.474 de limbi din întreaga lume, ajungând la concluzia că în conceptualizarea celor mai simple emoții, cum ar fi durerea, mânia, tristețea sau bucuria apar diferențe, de la o limbă la alta. Pentru a testa această ipoteză, s-au folosit de o bază de date cu conexiuni interlingvistice, deținută de Institutul Max Planck, ce clasifică și stabilește interrelații între termenii asociați aceluiași concept, din diferitele țări.
Se pare că există diferențe, nu doar în ceea ce privește gramatica și pronunția. La acestea ar trebui să adăugăm și nuanțele fiecărei definiții, pentru fiecare limbă. După cum reiese dintr-un studiu ulterior, legat de culori, chiar și categorizarea acestora din urmă se modifică, de la o limbă la alta.
Charles Darwin a emis o teorie cu privire la existența unor „emoții universale primare”, ce îndeplinesc rolul de sursă pentru dezvoltarea altor emoții. La acestea trebuie să adăugăm și nuanțele pe care fiecare cultură le poate transpune în definirea acestor emoții.
În cultura japoneză, a spune „țin la tine” sau „te iubesc”, într-o relație de cuplu, nu este o expresie utilizată cu ușurință. Japonezii folosesc aceste cuvinte doar în anumite ocazii. Nu există obiceiul de a le folosi, în cadru familial. Cei ce vorbesc această limbă așteaptă până când găsesc persoana adecvată și momentul potrivit pentru a folosi astfel de expresii.
În schimb, în America Latină se întâmplă exact contrariul. Expresia „te iubesc” este folosită mai
mult decât expresia „țin la tine”, iar folosirea acesteia este mai comună, sau mai puțin limitată, față de societatea japoneză. Aceasta datorită unei practici culturale ce intensifică semnificația emoțiilor. De aceea, atunci când în America Latină se folosește expresia „te iubesc”, acest lucru se face cu cea mai mare intensitate ce se poate atribui acestei emoții.
Emoțiile umane se îndepărtează de specificul general semantic, lăsându-și valoarea și definiția nu numai în sarcina cuvintelor, ci și în sarcina evoluției biologice.
Așadar, sunt universale emoțiile precum iubirea?
Răspunsul este nu.
